Ca sa mentinem linia statistica si matematica, stiati ca 99% din calciu este inmagazinat in oase si dinti? Restul de un procent este distribuit in tesuturi si in lichide biologice (muschi, nervi, lichid cefalorahidian, plasma). Concentratia calciului in snage este de 9-10 mg%. In orice caz, valorile ce indica prezenta calciului in organism sunt inegale la femei si barbati (la barbati valorile sunt mai mari), dar inegalitati se remarca si in functie de varsta, in sensul ca acestea sunt crescute ca necesitate la copii si adolescenti (adica in perioada de crestere) si scad pe masura ce varsta creste (proportia este inversa, asadar). Desi valorile calciului scad odata cu varsta, toata viata trebuie sa avem preocuparea de a preveni un deficit de calciu care sa duca la o serie grava de disfuncii (pe care le vom preciza mai departe).

O diferentiere in metabolismul calciului apare si in functie de anumite conjuncturi prin care organismul este supus sa treaca. Astfel, aportul de calciu e bine sa fie suplimentar valorilor obisnuite in cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Calciul este absorbit la nivelul intestinului subtire si depinde de sintetizarea vitaminei D. Cum vitamina D (daca va amintiti din articolul ,,Vitamina D’’ ) se sintetizeaza la nivelul pielii sub actiunea directa a razelor ultraviolete ale soarelui, rezulta ca – pentru a avea o cantitate corespunzatoare de calciu in organism – este necesara expunerea la soare. In cazul copiilor este suficienta o expunere zilnica de 15-20 de minute, insa acest lucru trebuie sa se intample in absenta cremelor cu factor de protectie (care formeaza un ecran protector si impiedica patrunderea in piele a UV). Asa ca, pentru ca acest gest sa nu fie insotit de riscuri, baia de soare se va face la primele ore ale diminetii.

Pentru ca am mentionat copiii, bebelusii de pana la 6 luni, hraniti la san, au nevoie de un aport zilnic de 300 mg de calciu, iar cei hraniti cu lapte formula – de 500 mg zilnic. Intre 6-12 luni doza zilnica recomandata creste la 550 mg, intre 1-3 ani copilul are nevoie de 700 mg pe zi, iar dupa 3 ani – de 800-900 mg.

Am insistat putin pe necesitatile copiilor, intrucat stim cat de important este ca ei sa beneficieze de suficient calciu, in caz contrar dezvoltarea lor realizandu-se deficitar si suferind repercursiuni pe viata (cum ar fi rahitismul).

In cazul adultilor, doza zilnica recomandata este de 1000 mg pentru segmentul de varsta 19-50 de ani, iar dupa 50 de ani necesarul zilnic se ridica pana la 1500 mg.

Desi nu se intampla prea des sa se ajunga aici, despre supradozare sau hipercalcemie se poate vorbi cand valoarea zilnica de calciu atinge valoarea de 2000 mg. In acest caz, surplusul se va depune pe oase, acestea se vor deforma, vor creste asa-numitele ,,ciocuri’’, foarte dureroase si periculoase (de pilda, daca ele cresc in zona cervicala, pot implica o circulatie sanvgina deficitara, creierul nu mai este irigat corespunzator si apar o serie de complicatii, durerile de cap, cefaleea, fiind doar una dintre ele). De asemenea, calciul rezidual se poate depune sub forma de litiaza (pietre) renala. Alte complicatii: greata, varsaturi, inapetenta, dureri musculare, uscarea gurii si a mucoselor nazale, constipatie, scaderea ritmului cardiac si chiar insuficienta renala (daca hipercalcemia se intinde pe o durata indelungata).

Cea mai frecventa, insa, este hipocalcemia (carenta de calciu). Aceasta apare din mai multe motive:
-alimentatia necorespunzatoare (nu se consuma suficiente alimente bogate in calciu sau sunt supuse indelung prelucrarii termice – de pilda se fierb prea mult legumele – ceea ce conduce la pierderea unui aport insemnat de vitamine si minerale, printre care si calciul);
-desi buna desfasurare a procesului de depunere a calciului in schelet si dinti este corelata cu fosforul, proportia optima pentru aceasta (calciu-fosfor) este de 2 la 1; daca fosforul depaseste raportul optim si este prea mult, va avea efect advers, adica va elimina calciul din organism (continutul crescut de fosfor apare in conditia unei alimentatii bogate in proteine: carne si chiar prea mult lapte, dar si a consumului de bauturi racoritoare din comert);
-absorbtia calciului este impiedicata de un consum excesiv de paine, fainoase, prajituri;
-relatia calciului cu potasiul este deosebit de importanta; astfel, alimentele prea sarate, alcoolul, cafeaua, zaharul diureticele, conduc spre eliminarea prin urina a potasiului, ceea ce atrage dupa sine si o eliminare a calciului, pe aceeasi cale urinara;
-si medicamentele pot fi responsabile de hipocalcemie, daca se abuzeaza de ele (diuretice, anticonceptionale, tratamente de lunga durata cu cortizon si prednison);
-insuficienta expunere la soare determina o cantitate redusa de vitamina D si, deci, o asimilare insuficienta de calciu;
-stresul si sedentarismul;
-unele afectiuni: menopauza (indeosebi cea prematura), diabetul, hipertiroidia, bolile cronice de rinichi si ficat, boli ale sangelui (anemii, leucemii), poliartrita reumatoida.

Impreuna cu magneziul, calciul asigura sanatatea sistemului cardiovascular si bataile regulate ale inimii.

Hipocalcemia induce organismului boli precum: osteoporoza, rahitism, carii dentare, bazin mic si diform, insuficienta eliminare a toxinelor (la fete), cresterea excitabilitatii neuromusculare, tetanie, amorteala sau furnicaturi in membre (calciul sustinand transmiterea implusurilor nervoase), carcei, dereglari de ciclu menstrual, melancolie, apatie, irascibilitate, depresie, dureri de cap, insomnie, senzatie de sufocare, de lipsa de aer (fara a fi motivata), vindecare lenta a ranilor, tulburari de dinamica sexuala, frigiditate la femei si scaderea potentei la barbati. Chiar si cancerul, Alzheimer, alergiile, hipercolesterolemia, guta, diabetul, eczema, lupusul, hernia hiatala sunt tot afectiuni provenite din carenta de calciu.

Ce alimente asigura o buna dozare a calciului in corpul nostru? Susan (783 mg/100g), soia (260 mg/100 g), migdale (250 mg), alune (245 mg), catina (212 mg), smochine uscate (190 mg), fasole boabe (180 mg), branza de vaci (165 mg), ou (mai ales galbenusul -145 mg), lapte de vaca (125 mg), nuci (89 mg), smantana (80 mg), castane (71 mg), fasole verde (65 mg), mazare (61 mg), mecese (60 mg), coacze negre (56 mg), smochine proaspete (54 mg), telina (53 mg), radacina de patrunjel, hrean, urzica, spanac (126 mg), varza alba (50 mg), gulii, nalba, sparanghel (20 mg), portocale (44 mg), mure (41 mg), morcovi (40 mg), lamai (40 mg), zmeura (40 mg), fragi, porumb, ienupar, mandarine (28 mg), capsune (26 mg), coacaze rosii (25 mg), castraveti (23 mg), visine (22 mg), cirese (18 mg), grapefruit (17 mg), pere (17 mg), prune (13 mg), piersici (12 mg), banane (11 mg), carne (10 mg), mere (8-10 mg), cartofi (9 mg), ciuperci (3 mg), cresonul-izvoarelor (200 mg), cicoare (100 mg), fulgi de ovaz (70 mg), andive (68 mg), orez (10 mg), cod (24 mg).

 Articol de Isabella G.